McEmo

Astazi, in timp ce citeam niste bloguri, dau peste unul in care gasesc un post legat de ceea ce media din ziua de astazi ne-a facut sa credem ca este emo.
Daca dupa ce ati citit articolul acesta v-ati fi schimbat parerea despre ce este emo, atunci pot sa spun fara tragere de inima ca mi-am indeplinit datoria :).
De fapt, emo nu se refera la ceea ce stim noi(marea parte din romani) de la televizor sau filme, care pur si simplu vor sa abuzeze de acea imagine raspandita de media pentru a-si vinde productiile.
Emo este si a fost un gen musical inainte de toate. Desi, intr-adevar se refera la "emotive", emo a inceput a fi recunoscut ca gen muzical in jurul anului 1985, primii care au inceput a lua acea directie fiind Ian MacKaye si Guy Picciotto, care au decis sa dea drumul fraurilor restrictive ale muzicii hardcore, dandu-i o tenta de experienta personala. Nu se stie sigur care este originea termenului emo, dar membrii formatiei Rites of Spring au declarat intr-un interviu in 1985 ca fanii lor folosesc acest termen pentru a descrie genul muzical cantat de aceasta trupa.
Se crede ca undeva pe la inceputul anilor '90 scenei muzicale din Washington DC i-a fost atribuit termenul de "emo-core", care practic evidentiaza tranzitia de la genul hard-core (unul care tindea spre violenta) catre unul mai linistit, mai sentimental, bazat mai mult pe experienta de viata, decat pe nevoia de violenta, dar nicidecum pe un gen de muzica depresiv.
In ziua de astazi genul emo este asociat cu portul parului vopsit negru si lasat pe o parte sau tunsori de genul celor de la Tokio Hotel, tricouri stramte, de cele mai multe ori cu dungi, acestea fiind, la mine in oras cel putin, practic un element definitoriu in ce priveste moda emo la baieti, pantaloni cu talie joasa, papuci(de obicei tenesi) cu carouri si ochelari cu rame groase.
In zilele noastre emo a facut tranzitia de la gen muzical la trend.
P.S.: Nu-i asa ca la fete le sta misto emo ? >.<